Tratamentul infertilității feminine 

La prima consultație, veți avea o discuție cu medicul specialist privind istoricul personal, familial și ginecologic detaliat pentru ca tratamentul de FIV să aibă succes. Medicul va fi interesat de evoluția ciclului dumneavoastră, de bolile majore pe care le-ați avut, de intervențiile chirurgicale, de eventualele alergii și de medicamentele pe care le folosiți. Acest lucru îi permite să identifice orice posibile cauze ale infertilității și să planifice investigațiile ulterioare corespunzătoare.

Ecografia este unul dintre primii pași cu care vă veți confrunta în timpul consultației inițiale. Medicul va folosi ecograful pentru a evalua dimensiunea și forma uterului, cavitatea uterină, inclusiv grosimea mucoasei uterine, precum și starea ovarelor și a trompelor uterine. Această metodă de imagistică neinvazivă poate dezvălui posibilele cauze ale problemelor de concepție.

În timpul examenului ginecologic, medicul va efectua și frotiuri cervicale pentru a exclude bolile cu transmitere sexuală- de exemplu, chlamydia, ureoplasma, micoplasma. Acestea sunt boli care trebuie să fie vindecate înainte de a începe tratamentul de fertilizare. Infecțiile netratate cauzează multe probleme ce pot împiedica sarcina.

Prelevarea și analiza sângelui poate dezvălui alte posibile cauze ale problemelor de sarcină. Acestea vor urmări parametrii de bază și bolile venerice, precum și profilul hormonal și prezența anticorpilor ce cauzează probleme. Se verifică, de asemenea, nivelul de AMH, care indică nivelul de ovule, și starea hormonilor tiroidieni, care trebuie să fie normală.

O cauză frecventă a infertilității feminine este obstrucția trompelor uterine ce împiedică ovulele să se deplaseze spre uter și, în consecință, nu pot fi fertilizate. Aceasta este cauzată de inflamații ginecologice, infecții, aderențe sau endometrioză. Poate fi diagnosticată prin ecografie (ExFoamKit) sau laparoscopie. Dacă obstrucția este confirmată, modalitatea de a rămâne însărcinată nu este inseminarea, ci doar tratamentul de FIV.

Până la 10% dintre cupluri nu pot rămâne însărcinate din cauza reacțiilor sistemului imunitar al femeii — ce poate produce anticorpi împotriva spermatozoizilor și a propriilor ovocite și embrioni. Avorturile spontane și tentativele eșuate de FIV pot fi un indiciu. Un alt motiv pentru a efectua testarea imunologică ce se face prin simpla prelevare de sânge, este posibilitatea unei boli autoimune la unul dintre parteneri.

Testarea genetică înainte de FIV este indicată atunci când o posibilă încărcătură genetică este identificată ca parte a istoricului medical. Mai mult, acest test este indicat și atunci când o femeie nu poate concepe de o perioadă lungă de timp sau a avut avorturi spontane repetate fără o cauză clară. Testarea genetică este necesară atunci când se planifică testarea preimplantațională a embrionilor, cel mai des din cauza riscului de a dezvolta noi mutații care sporesc odată cu vârsta femeii.

Testul ERA poate fi utilizat pentru a determina gradul de receptivitate al endometrului la progesteron — adică testul ferestrei optime de implantare embrionară — mai precis, permite evaluarea momentului în care mucoasa uterină este cea mai pregătită să primească embrionul, la un nivel mult mai ridicat decât cel al ecografiei. Acest test este potrivit pentru femeile care au eșecuri repetate în implantarea embrionului.

Un alt test care poate determina starea mucoasei uterine, mai exact a microbiomului acesteia, este testul EMMA. În cazul în care sunt detectate dereglări, medicul va propune o procedură individuală pentru a o readuce la starea optimă. În funcție de valorile constatate, un tratament cu antibiotice și/​sau probiotice poate fi de folos. Acesta poate fi recomandat în cazul avorturilor spontane repetate și implantărilor eșuate.

Testul ALICE detectează agenții patogeni care cauzează inflamația cronică a mucoasei uterine, chiar dacă aceștia sunt prezenți doar în cantități foarte mici. Aceste inflamații apar la până la o treime dintre femeile care nu pot rămâne însărcinate — și pot cauza avorturi spontane repetate sau eșecuri de implantare embrionare, iar un tratament ales în mod corespunzător poate aborda această problemă.

Testul Be-ready, ca și ERA, determină receptivitatea endometrului, iar rezultatele sale pot fi folosite pentru a determina momentul optim pentru a efectua un transfer de embrioni, având în vedere starea mucoasei uterine. Multe femei au o fereastră de implantare tardivă, ceea ce poate duce la eșecul de implantare, iar acest test va indica dacă este oportună sau nu amânarea transferului.